Noţiunea de audit provine din limba latină de la cuvântul audit-auditare, ceea ce înseamnă „a asculta”. Literatura de specialitate spune că despre audit se vorbeşte de pe vremea egiptenilor, însăsemnificaţia noţiunii de audit în accepţiunea utilizată în prezent este relativ recentă şi datează din anul 1929 pe când a avut loc criza economică în Statele Unite ale Americii.
Tipuri de audit
În funcţie de obiectivele care sunt urmărite, deosebim două tipuri de audit:
- Audit intern
- Audit extern
- Audit financiar (statutar)
- Audit contractual
În articolul de astăzi vom vorbi despre auditul intern.
Ce este un audit intern?
Auditul intern este o examinare metodică realizată pentru a determina dacă activităţile şi rezultatele relative satisfac dispoziţiile prestabilite. De obicei auditul intern se desfăşoară în interiorul unei întreprinderi sau al unui organism.
Cine este responsabil de efectuare auditelor interne?
De regulă auditele interne se efectuează sub supravegherea strictă a conducerii. Conducerea desemnează unul sau mai mulţi auditori, care vor verifica toată informaţia ca ulterior să prezinte conducerii analize, statistici, recomandări sau comentarii referitoare la activităţile examinate.
Scopurile auditului intern:
- de a verifica conformitatea cu politicile, planurile şi procedurile prestabilite;
- de a verifica exactitatea informaţiilor utilizate de Conducerea întreprinderii;
- de a verifica la ce punct activele societăţii sunt justificate şi prezervate de pierderi de orice natură;
- de a evalua calitatea execuţiei responsabilităţilor asumate;
- de a prezenta recomandări privind unele ameliorări;
- de a evalua cât de adecvate sunt controalele financiare şi nefinanciare;
- de a identifica metode de prevenire a fraudelor.
Auditul intern nu poate fi efectuat de oricine. De aceea înainte de stabili cine va efectua auditul intern Conducerea întreprinderii trebuie să fie sigură că auditorul îndeplineşte următoarele calităţi:
- este o persoană care are calificare;
- este o persoană mandatată să conducă toate componentele unui audit intern;
- este o persoană care constată fapte;
- este o persoană care respectă principiile deontologice;
- este o persoană care nu este investită cu nici o putere.
Caracteristicile auditului intern:
- universalitatea –se referă la aria de aplicabilitate, rolul, scopul şi profesionalismul persoanelor implicate la realizarea acestei funcţii;
- independenţa – această caracteristică se referă mai mult la auditorul intern. Acesta trebuie să aibă o gândire liberă, nu trebuie să aibă idei preconcepute;
- periodicitatea – de obicei un audit intern se realizează conform unui plan sau programe aprobate anticipat. De regulă auditul intern este efectuat o dată la 2-3 ani.
Concluzii:
- Auditul intern ajută entitățile sa-şi atingă obiectivele;
- Procesul de audit intern trebuie să fie efectuat periodic, pas cu pas şi să vizeze toate aspectele activităţii, atât cele agreabile cât şi cele mai puţin agreabile;
- Auditul intern este o activitate programată, realizată conform standardelor;
- Auditul intern se derulează pe baza unui program;
- Auditorii nu auditează persoane, ci sisteme, programe, produse soft, etc.. Anume din aceste considerente raportul de audit nu trebuie să conţină nume şi fapte. Angajaţii sunt inspectaţi de compartimentul de inspecţie şi de ei ţine să stabilească dacă au fost încălcate anumite legi sau regulamente.
