Specialistii afirma ca aproximativ jumătate din suprafaţa cu terenurilor agricole ale României sufera de deficit de umiditate în sol. După anul 1989, suprafaţa care era irigată in România a ajuns sa fie sub jumătate din cat era inainte si asta pentru ca infrastructurile de irigaţii au fost supuse procesului de degradare in continuu. Experienţa secetei Din anii trecuti au făcut sa creasca ca interesul pe care-l acordau fermierii pentru investiţiile în sistemele de irigaţii, dupa cum spun reprezentanţii celor mai mari companii producătoare de instalaţii de irigare.
Costurile ridicate resimtite cu energia electrică şi cele pentru alimentarea cu apă au fost argumentele principalele pe care le-au avut agricultorii care au renunţat an dupa an la a utiliza infrastructura de irigaţii. Cu toate acestea , in ultimii ani a evoluat tehnologia irigaţiilor şi performanţele au ajuns sa fie din ce în ce mai ridicate. Sistemele de irigaţii acum sunt dotate chiar si cu senzori, cu panouri de automatizare care sunt computerizate iar acest lucru face ca valorificarea cantităţile de apă care sunt utilizate sa se faca uosr şi sa fi eficientient in ceea ce priveste consumul de energie.
Avantajul productiei suplimentare si al reducerii riscurilor
Irigarea culturilor reprezinta în primul rînd o buna metodă prin care se reduc riscurile afacerilor agricole. Este evident faptul ca prin irigare, in special in perioadele de secetă, atat calitatea cat şi randamentul pe care-l au culturile cresc asta insemnand şi obtinerea unor venituri suplimentare.
Acum, se poate spune ca din cele aproximativ 1,5 miliarde hectare cu teren arabil, cam 300 de milioane dintre acestea sunt irigate, ele furnizând aproximativ o treime din intreaga producţie agricolă mondiala. SUA, India precum şi China au împreună aproximativ jumătate din suprafeţele pe care se utilizeaza irigarea sistematică.
Aportul pe care-l au terenurile irigate la intreaga producţie de cereale, este de 40% la nivel mondial, cest ucru ducand la o producţia medie obtinuta de pe 18% din toate suprafetele arabile la nivel mondial. In acelasi timp, terenurile irigate au contribuit la o creştere a ocupării populaţiei, de aproximativ 30%.
Rata de creştere pe care au avut-o amenajările de irigaţii a fost mai mica, scăzand de la 2 pana la 3% între anii 1970 si 1980, pana la la 0,6% în anii 2000 pana in 2010.www.Rulou-gazon.ro
Conform statisticilor care au fost realizate de specialişti, la producerea unui kilogram de grâu e nevoie, incepand de la însămînţare si ajungand până la recoltare de aproximativ 400 pana la 2.000 litri de apă , cantitatea stabilindu-se în funcţie de cat de mult sau mai puţin aridă este suprafata irigabila.
Electropompa sau motopompa
In cazul in care un agricultor decide să irige o anumita suprafaţă de teren,fara sa tina cont de mărime sau de cultură, intai trebuie sa tina seama de sursa de apă pe care o are. Apa necesara pentru irigaţii poate sa provina din surse diverse cum ar fi din râuri, din canale, rezervoare, din pânză freatică si din alte surse. În general, este important să se ţină seama de faptul ca există o oarecare diferenţă de nivel stabilita între sursa pe care o are apa şi locul unde urmraza sa se irige. Urmatorul lucru de care trebuie sa se tina cont o reprezinta existenta sursei de energie electrică.
